Trebuia să furi tu ceva!

Pe vremea comuniștilor (adică înainte de revoluție – să nu avem discuții) exista o vorbă. De unde muncești trebuia să și trăiești. Pentru cei care nu au trăit perioada, sau nu au înțeles maxima mai sus expusă,, detaliez.

Erai un simplu angajat. La un IMMUM sau IMUAS. Adică o întreprindere. Să zicem că erai strungar. Cu ce lucrează un strungar: cu un strung. Și cu cuțite de strung. Și cu burghie. Și cu tarozi. Și cu orice altceva. Ați prins ideea.

Buun. Într-o zi un prieten avea nevoie de o bucată de bronz. La cine apelează. La tine, că ești strungar. Iei bucata de bronz o bagi în cutia de mâncare și o scoți de la fabrică. Foarte simplu. Bineînțeles că nici Ghiță de la poartă nu se străduie prea tare. Că și el a vorbit cu băieții să îi arunce peste gard niște deșeuri metalice de la ștanță să își facă un gărduleț drăguț la țară…  Și uite cum ai învățat o chestie nouă. Și destul de bănoasă. Apoi ăla cu bronzu vine că îi mai trebe un burghiu. Și un tarod. La un coleg de-al lui îi trebuie o filieră. Dar nu are bani. Are niște prenadez. Că lucrează la o fabrică de mobilă. Bun și prenadezu’. Dacă e gratis… Da stai! Că prenadez îi trebuie vecinului de la 3 că își pune gresie în baie. Și ne dă în schimb un carburator de Renault. Că el lucrează la Service la Dacia! Da ăsta, mecanucu’, era mare șmecher. Îi mai trebuia și un șubler… Apoi de unde să iei șubler, că astea erau pe inventar… Simplu. Furi de la colegii de lucru. Cum nu-i atent, iei șubleru’ și îl pui la tine pe strung. După 10 minute îl schimbi cu al tău și ăla furat îl pui în sacoșa pentru mâncare. La poartă îl bagi în cizmă. gata. și așa am rezolvat și carburatoru’.

Ne mai trebuie niște țeavă pentru instalația din baie, treabă rezolvată foarte ușor cu niște reducții din bronz pentru butelii din alea rusești. Că țin mai mult.  Deci ați observat cât de simplu se putea trăi de unde lucrai. Fără să te atingi de un leuț din salar. Bun, că nici nu prea aveai ce cumpăra… Altă discuție…

Toată lumea fura și făcea schimburi. Toată lumea știa ce au ceilalți pe inventar adică furat de la muncă și ascuns bine, sau măcar cine ar putea să aibă, pentru că lucra în domeniul respectiv. Vă mai dau un exemplu. Aveai nevoie de o bucată de textolit. Cine are. Nu știu … Dar cine ar putea avea? Unde se folosește? La intreprinderile mari. La electricieni.

Apoi, vecinu de la 4 lucrează la o întreprindere din asta mare. Sigur au ei acolo. Sau vărul soției fratelui meu e electrician. Musai are! Problemă rezolvată.

Ca să înțelegeți totuși cât se putea fura. în piața din Baia Mare de 20 de ani sunt strungari din ăștia care vând ce au furat de prin fabricile comuniste. De 20 de ani vând și încă mai au marfă! Înțelegeți? Poza e de acolo…

Ideea articolului mi-a venit când am văzut un pensionar care fusese militar și la care poliția găsise vreo 4-5 grenade. Și ceva dinamită. Încercase și omul nostru rețeta cu furatul de la locul de muncă. Doar că el n-a avut noroc să facă schimb cu cineva… Ba chiar a avut ghinion. Mare ghinion! De vreo 5 ani de pușcărie. Atât de mare…

This entry was posted in Entertainment, foto, personal and tagged , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Trebuia să furi tu ceva!

  1. baimareanul says:

    cum frant sa pui gresie cu prenadez? :))

  2. Iti dai seama – ce au furat strungarii aia timp indelungat cu ciorapul, e mizilic fata de cat or fi devalizat altii cu pixul?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s