Ghid de despartire. Top 10.

Îmi era foarte greu să îi spun. Știam ce o să urmeze. Plânsete, urlete, apoi toată gama de sentimente de la iubire la ură. 4-5 ore de discuții, de rugăminți și de reproșuri, crize de nervi și leșinuri simulate. Textul era cel clasic: “Nu e vina ta. Eu sunt de vină…”. De unde dracu’ l-oi fi cules, că nu-mi mai aminteam. Avusese dreptate mama… . Eram numa’ bun să mă fac inginer… De fiecare dată când aveam nevoie de un text de genul ăsta mă mustram în gând că nu citisem ceva romane de dragoste din astea mai elevate. Că în Dune sau în Fundația poveștile de dragoste nu erau cu despărțiri…  Și de fiecare dată când încercasem să citesc un roman din ăsta mai siropos mă fura somnu’…

Amânasem evenimentul cât s-a putut de mult. Dar erau alte planuri în perspectivă și nu aveam obiceiul să-mi pun fundul în două luntrii. Dacă înțelegeți…😉.  Așa că i-am spus ce aveam de spus. A plâns un pic, a râs un pic la o glumiță de-a mea mai deplasată, m-a întrebat ce o să le spună părinților ei… Am povestit încet vreo câteva ore. Pe măsură ce trecea timpul era mai împăcată și doar din când în când mai suspina adânc.  Ne-am despărțit prieteni. Deși mi-aș fi dorit și eu foarte mult i-am refuzat ultimul sărut. Am preferat o îmbrățișare. Rănile erau prea proaspete și nu era cazul să forțăm…

.

Din experiență știam că treaba asta nu se poate face decât face to face. Am încercat odată cu o scrisorică. Am ticluit un text frumușel unde mă criticam pe mine și o lăudam pe ea. Ideea era aceeași, doar puțin mai drăguț împachetată. Vroiam să ne despărțim. I-am dat-o și am rugat-o să o citească acasă. După 1 minut a intrat pe ușă cu ochii umflați de plâns și cu buzele țuguiate într-o grimasă care încerca să oprească valul de lacrimi și vorbe grele…

-Te-am rugat să o citești acasă… am început timid o discuție pe care încercasem atât de mult  să o evit…

– Da de ceeeee…? restul întrebării s-a pierdut într-un amalgam de vorbe, lacrimi și muci…

Prima oră am încercat să îi explic de ce nu am avut curajul să îi spun în față toată tărășenia. Problema mea nu era că nu aveam curaj. Problema mea era că nu aveam chef de spectacolul de după… N-a ieșit cu scrisorica…

Am încercat o dată sa fac chestia asta prin telefon. N-a mers nici asta…  10 minute și a fost la ușă. Și dacă la faza cu scrisorica am avut nevoie de o oră în plus, la cea cu telefonul am ieșit foarte șifonat… Măcar fata la care îi scrisesem depeșa a apreciat efortul depus și exprimarea elevată…  Ce am auzit în seara aceea nu pot să vă povestesc… Că ne amendează poliția din 3 județe pentru limbaj nepotrivit…

.

M-am despărțit de foarte multe ori. Mă refer la despărțirile de o iubită. Nu de familie sau prieteni. Vorbim de iubite acum… Dacă stau și fac un mic inventar am avut vreo 25 de despărțiri unde eu am fost inițiatorul și vreo 2 le-am luat în brațe. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că definiția sexului oral e diferită în funcție de care parte a organului ești… Din astea două despărțiri,  una a fost  devastatoare, aproape  ca o explozie de grenadă într-o cameră închisă.. Am rămas surd și orb vreo 3 luni.  Cam tot atâta timp au avut nevoie testiculele  ca să îmi coboare  din abdomen. Retrospectiv privind lucrurile a fost bine. Ce nu te omoară te face mai puternic

Dacă ar fi adevărată  zicala potrivit căreia la fiecare despărțire pierzi ceva din tine aș fi ori foarte slab ori handicapat de gradul III. Cum nu sunt nici una nici alta eu vă prezint  dovada vie a faptului că nu pierzi nimic. Ba pot să spun că indiferent dacă o dai sau o iei (povestim despre sexul oral – e la feminin pentru că… ) înveți ceva din experiența asta. Lăsând la o parte miștourile, dacă vreuna din fostele mele iubite citește rândurile astea îmi cer scuze încă o dată. Nu scriu ca să mă laud. Am alt subiect de dezbătut astăzi. În vremurile în care mi-am consumat tinerețea, cam astea două erau canalele pe care mai puteai încerca să te desparți de cineva. Mai existau telegramele și telexul. Dar astea nu mergeau în aceeași localitate. Și erau și foarte scumpe. erai taxat la cuvânt… Trebuia să muncești o zi bună ca să îți permiți să te desparți de cineva. Și erau prea impersonale ” Vreau să ne despărțim. Stop. Nu e vina ta. Stop. Eu sunt de vină. Stop. Nu te merit. Stop. fostul tu iubit. Stop. Gabi.Stop ”  Nu vi se pare că ar fi fost chiar aiurea?

.

De fapt care e scopul acestui articol. Că nu despre aventurile mele din tinerețe vreau să vă povestesc…

Astăzi privind  toate minunile tehnicii care ne înconjoară, mă găndeam câte posibilități să te desparți de o persoană ai astăzi. Drept urmare am făcut un top.

1. Dai un SMS. aici e pentru incepători doar că  ai puține caractere la dispoziție.

2. Faci o poză în photoshop și o transmiți MMS. Întradevăr este nevoie de muncă și de experiență. Pentru photoshop, nu vă gândiți la altceva…

3. Compui un mail drăguț. Ai la dispoziție și o bază de date solidă. un simplu search pe google “cum te desparti de o persoana” și ai toate datele necesare.

4. Îi scrii pe perete pe facebook. Asta e mai greu un pic. Adică trebuie să ai un pic de tupeu, sau să fii nesimțit. Sau dacă ești sigur că nu o mai întâlnești niciodată ești un băiat absolut normal.

5. Îți scrii ție pe perete la facebook. Asta e și mai greu. Ce e foarte important: să nu uiți să îi trimiți un link… De aia ziceam că e și mai greu…

6. Dai un twitter. Aici avem nevoie de mai multe chestii. Să aibă cont. să te citească, să fie on line… Nu uita să dai unfolow după…

7. Dai un mass pe mess. Ar fi aiurea să o dai pe privat. Dai mass. Să știe restu poporului că ești liber.  Imediat după aceea schimbi statusul de la “borred” la “available” sau “proaspăt ieșit dintr-o relație”

8. Îi scrii pe blog.

9.  Îți scrii pe blog. Dacă nu ai blog îți faci unul. dacă ea nu are blog îi faci tu unul. Nu e maxim?

10. Te filmezi cu telefonul și o pui pe youtube. Asta e cea mai grea. E nevoie de talent, de scule și de timp. Dacă o faci înseamnă că ai foarte mult timp liber sau că o urăști din tot sufletul…

… dar pentru oricare dintre variante optați, să nu uitați de discuția de după… Baftă. Și faptul că am scris doar despre fetele care sunt părăsite de băieți e pentru că sunt un om normal. Hetero adică. Normal la cap. Că fizic… v-am mai zis că sunt puțin obez… Tot ce am scris e valabil și pentru fete. Care se despart de băieți. Dar era foarte aiurea pentru mine să scriu cum te desparți de un băiat. Pentru că nu știu cum e. Și nici nu vreau să aflu… Deci nici o urmă de misoginism aici. Și nici măcar de homobfobie… Nimic. Doar un articol drăguț de luni dupămasă… Să nu avem discuții…

This entry was posted in Entertainment, personal and tagged , . Bookmark the permalink.

One Response to Ghid de despartire. Top 10.

  1. Codruta says:

    Api io is fata si articolul nu-i pantru mine? Da’ ce ma-ntereseaza, io tat comentez:)
    Uite io nu utilizez niciun mijloc. Verde-n fata, cu sau fara criza, depinde pana unde s-a ajuns cu “nesimtirea”:) Dar de fiecare data plang un pic si trag un muc in tept ca altfel nu-s sanatoasa, nu ma simt bine…:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s