Obezitatea la chinezi

Are mama o fetiță…  cât un tanc rusesc…

Cunoscută povestea? Cântecul de fapt, pentru că eu așa îmi aduc aminte… De pe vremea când eram la școală și în clasă aveam un singur copil gras. Vasile. Să nu vă faceți vreo idee preconcepută despre numele ăsta. Nu era gras pentru că îl chema Vasile. Sau nu îl chema Vasile penrtru că era gras. Era gras pentru că zicea el are o problemă cu o glandă. Era gras vă spun eu, și asta e varianta cea mai apropiată de adevăr, pentru că mânca cât era ziulica de lungă și nu făcea nici un fel de efort. Spre deosebire de noi restu. De 34 de copii din clasa respectivă. Care mâncam ce apucam și fugeam ca niște potârnichi toată ziua. Pentru că nu aveam internet, calculator, consolă, dvd și programul la tv era de doar 2 ore pe zi, stăteam toată ziua afară și inventam jocuri care de care mai tâmpițele. Cert e că eram atât de “gras” încât tata îmi zicea mereu să fiu atent să nu mă-nțep că o să-mi iasă toate oasele prin gaura din piele…

Vasile era destul de persecutat pe de o parte de noi care îl categoriseam cu diverse porecle (grasu compasu, bilă, umfli, Brihan, burtă,…) precum și de către profesori care făceau orice le stătea în putere să-l pună pe omul meu la mișcare. Du-te udă buretele, adu cretă, du catalogul, fugi după mingi în sala de sport… Doar că Vasile avea el un sistem ca să nu se obosească foarte tare. Și să recupereze caloriile pierdute. Un sistem atât de bine pus la punct încât nici măcar un kilogram de osânză nu a fost irosit pe coridoarele școli…

Deci am făcut legătura între obezitatea la copii –  mâncarea în excess și lipsa exercițiului fizic. A înțeles toată lumea cam care sunt cauzele? Au grăsimile și carbohidrații din alimente vreo vină? Nu e de vină  Mac Donalds. Lipsa mișcării…ok.

Din totalul națiunilor de pe glob marea majoritate se luptă cu obezitatea. Spun majoritatea pentru că există țări unde dacă ai un sac de cartofi ești ales primar din primul tur de scutin. Nu cred că sunt mulți dintre voi care să creadă că populația țării respective poate să ajungă obeză.

Dar există o țară unde oamenii nu s-au dat cu curu de bordură când au realizat că au un copil obez. Și nici nu au dat vina pe sistem, alimentație, soartă, Burger King, alinierea planetelor, semnele zodiacale și radiațiile persistente de la Cernobâl. Această țară este China. Care și ei au probleme cu alimentația copiilor. Dar pentru că sunt o nație de oameni optimiști (și deștepți…) au găsit repede o soluție. I-au făcut luptători de Sumo. Și ca să fie siguri că fac măcar un pic de mișcare, au inventat un sport unde iei doi oameni obezi , îi pui într-un ring îmbrăcați cu o draperie înodată între picioare și îi lași să se bată.

Mi-s tot mai dragi chinezi ăștia. Chiar și cei mai plinuți…

This entry was posted in Entertainment, personal and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to Obezitatea la chinezi

  1. achilianu says:

    Finalul e genial!
    sanatate…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s