Ze listu de miercuri din săptămâna patimilor!

Cea mai importantă zi a săptămânii, in viața unui blogger din subsolul clasamentului, este ziua de miercuri. Deși mulți se dau cu curu de asfalt, cum că nu îi interesează, că nu e relevant sau că e făcut după criterii care clar au singurul scop să fure din punctajul vașnicului și prolificului blogger, toată suflarea de pe bloguri sub locul 50 e cu ochiul lipit pe ze list. Nu zice nimeni că e de rău. Nu știu nici dacă e de bine. Că vine unu la tine și te întreabă ce faci: blog. ce-i ăla: un fel de jurnal, și cum e: îs pe locu 8935 în zelist. Aha. ce-i ăla ze list? un top… sau un fel de top… Aha… și cum e făcut topul ăsta: …

Pe lângă faptul că e foarte complicat să explici unui om din afara sistemului despre ce vorbim aici, e mult mai greu să-i explici relevanța unui asemenea top. Ce poți să faci de pe locul 8935? Păi nu știe toată lumea: PRIMUL LOC CONTEAZĂ? Sunt foarte multe cântece dedicate subiectului, cam 90% manele care vă explică pe larg cum stă treaba cu locul 2, dușmanii și oamenii invidioși. Cum poți să îi explici omului strategia ta pe termen lung când el are o părere proastă despre cel care e pe locul 2. Tu ești pe 8935 Poți să-i mai zici ceva? Nu poți vere…

Eu, unul (deși aici am unele îndoieli pentru că de foarte multe ori am impresia că suntem mai mulți aici…) am o metodă personală de a urmării evoluția blogului meu în Zelist. Mi-am pus desenașul ăla cu Zelist (puteam să scriu widgetul că nu-s chiar atât de țăran… dar am preferat să nu fim atât de tehnici) mai jos pe pagină. Pac. deschid pagina blogului. Nu se vede… Pun soricelul (mouse …) pe scrolul de la pagină… dau încet în jos … apare pătrățelul acela drăguț cu norișori. Mă opresc…

Fac o paranteză… cei mai în vârstă poate ați prins etapa cu lozurile alea ordinare care aveau o capsă pe un capăt. Și erau prinse pe o sârmă rotundă. De le zăngăneau pensionarele care se credeau aducătoare de noroc la colț de stradă. Când cumpăram lozuri din alea, le desfăceam ținând mâinile întinse în jos și privind în lateral ca nu cumva să zăresc ce scrie acolo. Dobândisem o îndemânare specială. Îl îndoiam și apoi duceam lozul în fața ochilor, trăgând încet una din părțile hârtiei îndoite… Micron cu micron dezveleam interiorul lozului. De cele mai multe ori apăreau două puncte. Erau începutul unui N de la necâștigător… Nu am câștigat niciodată mare lucru la lozurile acelea… Plăcerea în schimb, era imensă… Era și un termen pentru asta: filaj. Ce faci mă? FILEZ un loz!

revenind la blog. FILEZ trăgând foarte încet de mouse…  E un moment foarte plăcut… Pe care îl prelungesc cât se poate de mult… Înainte mai fumam câte o țigară în timp ce …

Apoi mă uit repede la ceilalți…

Mă să vă …. în gură să vă ….

Da ce pana mea faceți de urcați așa că eu am coborât 100 de locuri. Căcat de top. Că nici unul nu scrieți nimic fain… Cum pana mea se face topul ăsta că oricum eu meritam să urc cel puțin 100 de locuri…  Să îmi bag picioarele în el de top și de blog și de blogheri…

Săptămâna asta, nu!

Că e Postu’ Paștelui…

Da de săptămâna viitoare vă … în gură de fraieri…

.

.

A fost o glumiță…

V-am țucat!

This entry was posted in personal, retorice and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s