Noroc!

Cică obiceiul oamenilor de a-și strânge mâinile vine din vremurile când nu erau siguri că cel din fața lui nu o să-i rupă capu’ pe nepusă masă. Așa că își strângeau mâinile de câte ori se întâlneau. Drepte.

Noroc! N-ai nimic în palmă? Nu! Ia uite. Noroc!. Mai erau probleme când unul dintre ei era stângaci. Noroc!  Noroc. Și îl lovea cu stânga.

Dar e un lucru știut că stângacii sunt mai rari. 2%. Singura metodă era să dai cu ambele mâini. Noroc. Cu dreapta. Noroc. Cu stânga. Ce mai faci? O pui de un foxtroth. că în rest…  De aici mai rămâneau doar capu’n gură  și șuturile în testicule. Care deja cereau anumite aptitudini și nici nu doborau oponentul la nivelul solului, din prima.  Puteai să îl enervezi mai tare.

După ce omenirea a trecut de obiceiul strângerilor de mână, ori pentru că apăruseră prea mulți stângaci, ori din cauză că școlile de scrimă și bătăile de stradă obișnuiseră oamenii să se înjunghie cu ambele mâini, a apărut reverența. Te salutai cu omu de la o distanță de o spadă + mână întinsă + fandare. Făceai o șmecherie cu pălăria. El făcea la fel. Nu existau excepții. Una că erai foarte departe. A doua că orice făceai cu pălăria nu puteai să-l enervezi pe oponent. Pentru că au realizat ei că nu se pot enerva a fost introdusă schema cu mănușa peste muian. Să nu avem discuții muian e un sinonim pentru gură. Puteam să scriu fleancă, dar nu vroiam să par mahalagiu. În perioadă metoda cea mai întâlnită de omor era otrava. Lucru și normal, având în vedere că se întâlneau destul de rar și stăteau la distanță unul de altul.

Când au fost inventate pistoalele, metoda de salut s-a schimbat. Că nu mai aveau nevoie să facă tot baletul ăla, când puteau fi uciși de la 10 metri. Așa că s-a convenit ca salutul să fie o simplă ridicare a pălăriei, jobenului și o înclinare lejeră a capului. Lejeritatea venea din resemnarea cu care era privită moartea în epocă. Nu cred că trebuie să vă reamintesc cum se stătea la dueluri…

Nu prea avem informații cum, dar la un moment dat am ajuns din nou la salutul cu strângerea de mână. Nu s-au schimbat datele esențial. Ca să nu apară probleme au fost eliminați toți stângacii. Să nu repetăm greșelile trecutului. Comuniștii aveau ordine clare că toți cetățenii trebuie să fie dreptaci. Să nu avem surprize…

Nu se mai pune problema unui atac neprevăzut, pentru că dăm mâna doar cu oameni pe care îi cunoaștem. Nu dăm Noroc cu orice rupt încur- nime’n drum! Dar în zilele noastre a apărut un pericol foarte mare!

Dacă ai venit de la budă, dai noroc cu mine și eu simt că ești uscat pe mână, te lovesc instantaneu. Să nu avem discuții. Noroc! Tu -buda- mână nespălată și uscată – lovitură! Regulă simplă, ușor de ținut minte și de implementat.

V-am țucat!

This entry was posted in Entertainment, personal and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s