Odă clientului necunoscut… și serios

Cinste ție, mărite și mult iubite client. Și nu orice fel de client. Ci numai acel client care plătește facturile la timp! Acel client pe care nu trebuie să îl suni, să îl rogi să îl implori să îți plătească facturile la timp. Acel client care fără să îi mai dai tu câte un impuls e conștient că trebuie să plătească pentru marfa sau serviciile de care a beneficiat. Și pentru că sunt foarte puțini, mă simt dator să prezint respectele mele acelor clienți. Clienților serioși. Ar trebui să le ridicăm și o statuie. Statuia clientului necunoscut. La fel ca și statuia soldatului necunoscut. Un alt fel de erou. Dar un erou important.  O statuie la care să ne ducem o dată pe an și în muzică de fanfară să depunem o sticlă de bere. Nu coroane. Că asta ar însemna că au dispărut. Și asta ar fi o tragedie. Mare…

Am și o mică poezie…

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,

Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ‘72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte..

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“ Acuma sa fiu sincer poezia e mai lungă. Si era inchinata lui Ceausescu. dar nu am asa de mulți clienti buni platnici ca să mă apuc de compus poezii. Am furat și eu una… Una scrisă pe vremea când Ceaușescu interzisese Cenaclul Flacăra… Dar e despre un erou și eu aveam nevoie de o poezie cu eroi…

This entry was posted in personal, retorice and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s