Avataru' – hate club!

Te pricepi?

1.  Mă pricep! Răspunsul âsta este valabil la toate chestiile tehnice. Orice lucru care are butoane , roți, pârghii, cabluri electrice, întrerupătoare, becuri face parte din chestiile la care mă pricep. Chiar dacă nu mă pricep, nu aș recunoaște nici măcar în ruptul capului. Mă chinui, citesc cărți tehnice scrise în bulgară, caut pe google, sun prieteni, nu dorm noaptea, Dar până la urmă duc treaba la capăt. Sunt o mulțime de lucruri care în mod normal nu le-aș face nici ars cu ceară, dar  dacă cineva mă întreabă dacă mă pricep, mă bag pe loc! Exemplu. un ceas. Nu l-aș regla nici dacă ar fi ultimul ceas de pe pământ.

Vine întrebarea capcană: știi, mă, să programezi ceasu’ ăsta? Cum dracu să zici nu! E o chestie tehnică – mecanico – intelectualo – practică.  Iei ceasul și te apuci de treabă. O să dureze 3 ore, pierzi meciul, nu ieși la bere. Dar ce să faci? Normal că reușești până la urmă. Ar fi reușit și ea. Da’ nu e dispusă să facă efortul. Plus că se mai poate zgâria o unghiuță…

2. Nu mă  pricep! Aici avem două categori:

2.1 Nu  mă pricep pe bune: la modă, la ce gândesc femeile, la flori, la alte chestii din aceeași direcție. Ați înțeles la ce mă refer.

2.2. Nu mă pricep că n-am chef:  Puiule cum pun să fie Euforia TV pe 1 la telecomandă. Se poate? Normal că se poate. Dar nu mă pricep. Ați înțeles?

Deci la mine lucrurile la care mă pricep și cele la care nu mă pricep sunt destul de bine definite.  Am un sistem pe care îl folosesc cu succes de mult timp. Suficient de mult pentru a considera că sistemul meu era infailibil.

Era, pentru că de o săptămână sistemul mi s-a dat total peste cap.

Avatar și The hurt locker.

La filme ne pricepem toți. Îți place. Mai mult sau mai puțin. Îl recomanzi. Îl povestești la prieteni. Nu îți place. Nu îl recomanzi. Dimpotrivă. Le zici să stea acasă.

De ce ziceam eu că mă pricep? Pentru că observasem că există o legătură între încasările pe care le face un film și succesul de la ceremoniile de decernare a premiilor. Un film bun,  mulți spectatori, ceva premii. Cum ar fi și normal. Un film foarte bun, foarte mulți spectatori, multe premii. Dar un film care incasează 2 miliarde de dolari în câteva luni? Cum ar trebui să fie filmul care a adus atâția spectatori în sălile de cinema? Extraordinar? Câte premii ar putea lua?

Pe ce criterii se judecă un film. Sau o regie? Sau un scenariu? Nu ar trebui să conteze cel mai mult numărul de spectatori? Adică cei care contează, cei pentru care se produc aceste filme și cei care susțin această industrie. Las la o parte faptul că mie mi-a plăcut Avatar. Dar pentru că sistemul meu este bulversat și pentru că mi-am dat seama că nu mă pricep, emit și eu o părere: hate club. Hate club, pentru că Avatar a fost un succes financiar prea mare. Un succes care trebuia pedepsit. Și a fost pedepsit exemplar.

Sau poarte că nu mă pricep?

This entry was posted in personal, retorice and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Avataru' – hate club!

  1. Lexa says:

    Eh, “Avatar” nu a fost pedepsit pentru ca a avut succes. Cel putin, nu in totalitate. Dar gandeste-te: cum sa dai premiul Oscar pentru cel mai bun film unei pelicule care arata cum americanii cei rai vor sa distruga o planeta, o natie, un popor, doar pentru o bogatie a subsolului (hello, analogie cu petrolul din Afganistan, Irak sau whatever tara din Orientul Mijlociu)? Pai nu mai bine premiezi cu distinsa si aurita statuie un film mediocru, fara un fir narativ captivant, in care americanii cei buni sunt patrioti si curajosi, milosi si neinfricati si se arunca in lupta pentru democratie?

    In plus, se stie ca unii membrii ai Academiei Americane de FIlm nu inghit peliculele cu prea mult CGI. Le dau dreptate, nici eu nu inghit astfel de filme, mai ales cand se axeaza pe CGI si nu pe poveste (a se vedea, spre exemplu, “Transformers”). Dar cu “Avatar” este cu totul altceva, elementele de CGI vin in completarea unui scenariu extraordinar, al unei povesti sensibile, complexe si moralizatoare.

    Daca stam sa ne gandim bine, “Titanic” a fost un succes colosal (cel mai de succes film, pana la “Avatar”), si a inhatat – in ciuda succesului comercial si a bugetului urias de care a avut parte – nspe mii de premii Oscar (figurativ vorbind “nspe mii”, au fost doar vreo 11), inclusiv cel pentru cel mai bun film al anului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s