Meserii jenante. Nu murdare. Jenante? Majoritatea.

Acum că am repus calculatorul pe linia de plutire, merge mai bine decât a mers vreodată. Se pare că știe că zilele îi sunt numărate…

Încerc să dreg busuiocul, scriind pe blog un articol, deși e un pic cam târziu și sunt la un pas de explozie. V-am explicat de ce.

M-am întâlnit accidental cu un fost coleg de școală. Poveste lungă și plictisitoare. N-are sens. A fost și este un personaj anost. Și șters. Nu e un om rău sau dificil. Dar e un om pe care nu îl observi în viață. Și este perfect predictibil, nu se abate de la reguli și nu calcă strâmb niciodată. Nu ne-am văzut de 15 ani, până ieri. Și ne-am întâlnit în Real. Eu eram la o cafea cu niște prieteni, el căra un cărucior din acela mare umplut cu făină. Da cu vârf, nu așa. Poate că de asta am devenit mai atent la cine e persoana din spatele muntelui de amidon. Și mi s-a părut că îl recunosc, l-am strigat, s-a întors și m-am dus la el. Am stat de povești vreo 10 minute, în picioare, sprijiniți de baxurile de făină care făceau căruciorul să pârâie din toate încheieturile.

Deși am insistat de mai multe ori, nu a vrut să stăm la masă (împreună cu prietenii mei). De ce? Pentru că îi era rușine cu meseria lui. Adică era șofer la o firmă din Borșa și venise până la Baia Mare să cumpere făină. De ce îi era rușine? Nu știu și nu a vrut să-mi spună. Nu era nimic de care să îi fie rușine, dar el era convins că meseria lui era de rahat. Și că poate vreunul din prietenii mei ar fi făcut mișto de el. Și atunci mi-am dat seama că nu era prima oară când întâlneam fenomenul acesta. Multe persoane cu care m-am întâlnit în trecut evitau să povestească despre meseria lor. Indiferent ce făceau li se părea că e rușinos și sub nivelul lor. Dar de fiecare dată după ce insistam primeam un răspuns printre dinți, urmat inevitabil de una din propozițiile ”noroc că nu e mult de lucru” sau ”m-am angajat doar pentru scurt timp” sau ” e bun locul de muncă da eu mă duc în altă parte”, etc. Și bineînțeles ” câștig destul de bine” și ”patronul e de căcat”. De fiecare dată.

Nu am putut să nu mă gândesc la emisiunea de pe Descopery. Dirty Jobs. Cât de natural povestesc oamenii aceia despre meseria lor. Și cât de mândri sunt. Și el strânge rahat de pinguini toată ziua. Dar pentru el e o meserie ca oricare alta. Numai noi, românii, ne-am născut cu ideea asta că nu dă bine să te vadă lumea muncind.

Rezumat. Marea majoritate a angajaților din România le este rușine cu locul lor de muncă. Li se pare că nu sunt folosiți la adevărata lor valoare. Sunt mulțumiți cu salariul primit dar se pregătesc să plece la altă slujbă. Nu mai bună. Și nici mai bine plătită. Undeva unde trebuie să lucreze mai puțin!

This entry was posted in personal and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Meserii jenante. Nu murdare. Jenante? Majoritatea.

  1. De fapt cred ca-i nemultumire de sine !
    Fostul coleg de pe vremea cand exista o egalitate sociala specifica varstei, se raporteaza la un relativ esec al devenirii – oglinda acestuia fiind chiar anturajul in care erai !
    Automat s-au format preocupari, stil de viata, o anumita cultura, comportament, etc mult prea diferite – deci el se va simti complexat de incapacitatea de a relationa pe aceeasi unda !

    Si acum ma gandesc la o chestie interesanta : daca el ar fi fost convins ca in statutul tau n-a avut ce cauta norocul, ca oportunitatile n-au venit ele singure, ca pentru asta s-a muncit ca lumea, ca nu s-a acumulat totul prin invarteli pe care le putea face si el – atunci poate ca s-ar fi gandit la vorba americanului ”fiecare cu drumul lui, cu sansa lui”

    Hm, iar la urma urmei, chiar daca ar fi vorba de ”rahat in scaldatoare” NOROCUL NU E NICIODATA LA COMUN ! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s