Dependența și biserica.

Nuțu. Un personaj foarte popular în orașul meu natal. Mai mult pentru modul în care își folosea pumnii. Nu pentru inteligență. Asta ca să spulberăm toate miturile din start. Și pentru că era un personaj foarte popular nu se putea să ieși în oraș fără să mai afli ce afăcut prietenul nostru, Nuțu. Sincer să fiu, nici nu știu care era numele lui adevărat. Bănuiesc că un Ion sau Ionuț. Dar nu are o foarte mare importanță. Doar că numele acesta are un șarm deosebit. Adică dacă îl chema Ion sau Ionuț ar fi fost un om deosebit? Nu! Nuțu e un nume (prescurtare, alint, poreclă) foarte potrivit pentru povestea care va urma.

Scandalagiu, bețiv și afemeiat. Adică toate calitățile necesare pentru a deveni popular. Pentru că v-am spus că era popular. Foarte iute la mânie și cu o forță impresionantă.  Foarte puțină minte. Ca să compenseze. Și oricum pe stradă asta nu are importanță. Pe lângă toate acestea (pe care le vom marca ca pe un plus) Nuțu acea o mare problemă. Foarte mare. O dependență sau o adicție cum ne place să ne englezim mai nou. Juca poker la aparate. De toți banii. Cum avea un pic de timp liber era în sala de jocuri.

Am uitat să vă spun că Nuțu era căsătorit și avea un copil. Și pentru că toate viciile lui și mai ales cel cu pokerul, consumau puținii bani pe care îi putea el câștiga a apărut o problemă foarte mare. Pentru că într-o bună zi soția lui a decis să plece de acasă. Asta după ce a bătut-o în somn pentru că nu dăduse roșu. El visa că juca la aparate și în mintea lui soția a apăsat pe ceva buton , făcându-l să piardă bani. Nuțu ajunsese să joace poker și în somn. Nuțu ajunsese să își bată soția în somn pentru că ea, vezi doamne era de vină.

Ce face Nuțu al meu ca să scape de blestemul aparatelor? Religia are un răspuns și pentru asta. Bineînțeles că și ăsta e contracost. Și Nuțu se duce la biserică și jură aparatele. Adică jură cu mâna pe evanghelie să îl bată Dumnezeu dacă mai joacă la aparate. Popa a făcut tot ritualul, a luat banii și gata. Problemă rezolvată.

Dependențele nu dispar așa de ușor. Nici măcar cu jurăminte în fața Domnului. Și Nuțu după 2 săptămâni de spasme a ajuns din nou în sala de jocuri. Și ca să vă binedispun ia ascultați aici ce i-a trecut prin cap. Nu juca el. El dădea banii unui prieten când intrau în sală. Și prietenul juca la aparat. Nuțu dădea indicațiile. Adică: mărește miza, dă roșu, dă negru, bagă în casă, riscă nu risca, etc. El se uita și comanda și prietenul lui juca la aparat.Plictisitor… Și după o lună de jucat poker cu telecomandă, Nuțu s-a dus la biserică ca să fie dezlegat de jurământ.Pentru că toate lucrurile pe pământ sunt efemere, popa i-a dezlegat jurământul. Doar că acum a costat de 5 ori mai mult. Normal, nu?

Și trebuie să știți că Nuțu nu este singurul care a jurat la biserică ca să scape de o dependență. Au mai fost cazuri. Nenumărate. Îmi mai amintesc de unul în mod special. Un prieten de-al nostru care jurase băutura. Adică jurase în biserică că nu o să mai bea niciodată. Știți ce a făcut? A ajuns să pună țuică în farfurie și să o mânânce cu lingura. Deci el teoretic nu bea alcool, el mânca alcool. În ochii Dumnezeului lui căruia îi jurase abstinența, era o mare diferență.

This entry was posted in personal and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Dependența și biserica.

  1. transmix78 says:

    O vorbă veche spune că suma viciilor rămâne constantă, orice am face.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s