Sancho Panza si sexshopul polonez. Și o banană de 3 metri.

Tinerel fecior fiind îmi duceam traiul reparând televizoare. Aveam o mică ”secție” că asta era titulatura pe vremea aceea. Ca să aveți un reper, acțiunea se petrecea în anii 93-94 când în țară intrau camioane de televizoare  second aduse din toate țările unde televizorul color încetase de mult să fie un lux. Principala problemă pentru mine ca și depanator era lipsa pieselor pentru reparații, pentru că se aduceau atât de mult modele încât furnizorii (puțini și fără putere financiară) nu putea aproviziona în timpi rezonabili necesarul de componente electronice  din piață. Cum sunt (sau mă cred un băiat descurcăreț) am găsit un furnizor pe componente în Germania dar ei nu vroiau să trimită marfa în România și eu nu aveam cum să o plătesc. Nu exista la ora aceea (sau nu găsisem eu) nici o modalitate de a trimite bani din țară. Compromisul a fost până la urmă să le trimit comanda, urmând ca ei să ne trimită marfa la în unul din depozitele lor dintr-o țară cât mai apropiată. Și pentru că pe vremea aceea toată lumea mergea în Polonia drumul era super ieftin și aveam câțiva prieteni care făceau bijniță cu care puteam merge, am decis de comun acord să plătesc marfa și să o ridic personal din această țară.

Zis și făcut. Ca să vă mai minunați odată comanda o trimiteam în Germania prin TELEX adică un fel de fax dar care avea prins în fund o mașină automată de scris. Era cât un frigider și singurul exemplar era la Banca Națională.

Tovarășul meu de călătorie urma să fie Sancho Panza. Nu ăsta era numele lui adevărat dar așa îl știa toată lumea. Să vă explic. Era foarte înalt, slab cu o pereche de ochelari din aceia cum poartă pensionarii cu ramă groasă din plastic și cu lentile ca și fundul la sticla de bere. Șira spinării avea formă de S și își ținea tot timpul umerii trași tare în față și capul lăsat pe spate. Arăta ca un cocostârc și aveai impresia că în orice moment are să pice pe spate. Era și foarte stângaci și nu avea toate țiglele pe casă dacă înțelegeți ce vreau să spun. Numele de Sancho i se trage dintr-o seară când ca orice fecior a băut mai multe pahare de bere decât putea duce. Văzând a meu că îl mai ascultă picioarele și-a căutat un mijloc de transport către casă. Și și-a găsit o răpciugă de cal care dracu știe cum ajunsese să pască într-un parc de peste drum de barul unde al meu fecior petrecuse. Nu pot să vă spun cum s-a urcat pe cal și cât a durat. Ce pot să vă spun că după ce s-a urcat, calul a luat-o la un trap sănătos prin centrul orașului. Fiind foarte înalt și calul foarte mic picioarele aproape îi atingeau pământul. Și dacă tot era călare lui Sancho i s-au trezit toate sentimentele primare și a început să urle cât îl țineau plămânii:

– Eu sunt călărețul singuratic! Eu sunt călărețul singuratic!

Cei dintre voi care au amintiri conștiente din perioada aceea, știți că poliția era mai implicată în viața orașelor și tot timpul erau 2-3 agenți care patrulau. Eu și câțiva prieteni stăteam pe un gard și ronțăiam semințe, urmărind cu mare interes întreaga scenă. După ce trece Sancho urlând din toți rărunchii și agitând o mână deasupra capului ca și cum ar fi fost la rodeo, apare gâfâind un jăndarm care fugise vreo 800 de metri după Sancho și calul lui. Văzându-ne atăt debine dispuși s-a hotărât să ia măsurile de rigoare. Și-a scos carnetul de procese verbale și ne-a luat la întrebări în timp ce broboane de transpirație începuseră să îi curgă desub cascheta lăsată pe spate.

-Îl cunoașteți pe băiatul ăla?

-Mda.. am răspuns noi speriați de perspectiva de a avea de a face cu un polițist

-Cum îl cheamă?

La care un prieten inspirat de scena hilară pe care o văzusem acum câteva momente zice:

-Sancho.

-Sancho și mai cum?

-Sancho Panza!

-Ce dracu de nume e ăsta

-E țigan.

-Asaaaa.

Polițistul a scris procesul verbal ne-a luat numele și ne-a pus să semnăm, după care a plecat să vegheze în continuare la liniștea orașului. Nu știu dacă cineva de la poliție a luat în seamă acel proces verbal dar nu cred că și-au dat seama nici măcar astăzi că i-au făcut un proces verbal unui personaj din Don Qiijote.

Revenind la călătoria în Polonia cu Sancho, pot să vă spun că am avut aventură după aventură dar poate am să scriu despre asta altă dată. Deci am ajuns seara în Varsovia și ne-am cazat la un hotel ieftin dar foarte curat. Și pentru că eu eram pentru prima oară într-un oraș străin am hotărât să facem o tură să vedem și noi cum arată capitala Poloniei noaptea.

Ne plimbam pe un bulevard foarte luminat și plin de reclame șocați de ce vedeam. Eram obișnuiți cu orașele gri comuniste și nimerisem în Vegasul estului. Ca niște proști stăteam cu gurile deschise și cu ochii beliți la tot ce strălucea  în jurul nostru. Și din senin o reclamă imensă din neon pe care scria SEX SHOP. Vă dați seama ce șoc pe 2 copii proști de la țară. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Auzisem povești dar să vezi un sex shop cu ochii tăi era mai mult decât puteam cere de la viață. Și cum mergeam noi cu fețele întoarse spre vitrina plină de manechine îmbrăcate în piele și latex, aud în stânga mea un urlet înfiorător și apoi o bufnitură zdravănă. Mă întorc speriat și ce văd? Pe trotuar în fața sex shopului era o banană de vreo 3 metri înălțime din aceea gonflabilă și care avea vârful ca o pulă. Era reclama de la sex shop montată pe trotuar. Sancho al meu cum se uita el  la vitrină și poate că ochelarii i se aburiseră puțin la vederea manechinelor sexy s-a împiedicat de imensa pulă și a luat-o la propriu în brațe. Cum nu era prinsă de nimic a căzut pe trotuar cu tot cu Sancho și s-au rostogolit în stradă. Închideți puțin ochii și imaginați-vă un om slab și cu ochelari agățat de o pulă de 3 metri rostogolindu-se printre mașini. Am râs cred că 30 de minute încontinuu și nu mă puteam opri decât ca să respir. Pentru Sancho ”distracția” s-a terminat când au venit angajații sex shopului să-l scoată de sub pula aia uriașă care începuse să de desumfle. A urmat un potop de înjurături în poloneză și apoi Sancho a luat-o la fugă de-a lungul bulevardului cu o mână ținându-și ochelarii iar cu cealaltă ridicându-și pantalonii.

Așa îmi amintesc eu primul sex shop vazut în viața mea! Credeți ca aș putea uita asta?

This entry was posted in personal and tagged , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Sancho Panza si sexshopul polonez. Și o banană de 3 metri.

  1. Cabral says:

    :))

    Misto povestea. Ar fi si mai interesant de vazut fata lui “Sancho” cand vede vreun sex shop.

  2. Bloody Mistress says:

    wow te citeste Cabral..interesant:)

  3. Bloody Mistress says:

    ok te bag in blogger uk ce zici?
    incerci sa scrii in engleza?

    • gaben.ro says:

      de ce? pentru ca ma citeste Cabral. E o întâmplare. Cred că a citit din politețe pentru că scrisesem ceva pe blogul lui. Oricum nu aveai o părere foarte bună până acum despre mine. Așa că dacă te mai dezamăgesc o dată nu cred că se schimbă nimic. Nu-i așa?

  4. Pandora says:

    Pai poate povestesti si celelalte peripetii…ca am ras de ma doare burta😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s