Legea e lege pentru toată lumea. Cu niște mici excepții.

Excepțiile de la orice regulă sunt în discuția de față supermarketurile. Pentru că ele (supermarketurile) au înțeles sau mai bine zis au venit cu lecția învățată că în România ca să faci afaceri superprofitabile trebuie să acționezi în haită. Sau în limbaj de business în asociație. Și așa apare Asociatia Marilor Retele Comerciale din România (AMRCR) 

AMRCR, Ministerul Agriculturii si producatorii din industria alimentara elaborează un Cod de Bune Practici care presupune aplicarea unor metode de afișare a prețului la raft care să evidențieze adaosurile comerciale ale retailerului. Adaosuri care acum sunt între 50 și 100% pentru furnizorii mai mici și o taxă fixă anuală de 3.000.000 de lei la care se adaugă 500.000 pentru marketing, poziționare pe raft și expunerea produselor în revistele de promoții pentru marii producători . Același cod impunea plata facturilor pentru produsele proaspete la 25 de zile iar pentru celelalte la 45 de zile de la livrare și renunțarea la taxele de deschidere a magazinelor. 

 Ca să rezumăm scopul acestui Cod de bune Practici, AMRCR (adică toate supermarketurile) impuneau furnizorilor să mărească prețurile de vanzare către micii comercianți și să vândă la prețuri mici numai supermarketurilor. Cu lovitura asta distrugi toate rețelele de mici magazine care nu pot rezista având în vedere că cumpără aceleași produse la prețuri mai mari sau egale cu prețul de raft al supermarketurilor, și distrugi și producătorii care în 2-3 ani nu mai pot suporta costurile de vânzare impuse de supermarketuri.

Deci se elaborează Marele Cod de Bune Practici repet împreună cu AMRCR , apare domnul ministru Ilie Sarbu și ne aruncă o reducere de 30% la toate prețurile alimentelor. BESTIAL! Ordonanță de urgență, interviuri la televizor, presa, tot tacâmul.  Cireașa de pe tort e că de fapt ne explică că  reclamele cu cel mai mic preț sunt mincinoase și de fapt plătim cel mai mare preț. OOAAUUU!!! Dar toate astea se vor schimba!

Dar surpriză!  AMRCR santajează furnizorii prin neplata facturilor la sfârșit de an 2008 pentru a obține discounturi mai mari cu 10  – 20%  decât cele practicate în anul precedent, renegociază plata facturilor la 30 de zile pentru produsele proaspete și 60 de zile pentru celelalte produse. Și anunță că vor ataca la Curtea Constituțională Codul de bune practici.

Adică după 3 luni de emisiuni, promisiuni, discuții calcule cu cât costă litrul de lapte și macaroanele s-a ales prafu din toate! Nu se mai ieftinește nimic, producătorii au mai pierdut 10 – 20% din preț și magazinele de cartier mor ca curca-n gard. Ați înțeles.

Nu se mai întâmplă!

Vom reveni cu o altă poveste. Sau cum sa faci miliarde cu taxe ecologice! Aceiași actori.

This entry was posted in Business and tagged , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Legea e lege pentru toată lumea. Cu niște mici excepții.

  1. Tudor says:

    De acord cu tine.

  2. margot says:

    “Sper că a-ți priceput.” – aşa scrie in descrierea ta de la “despre-înspre”. chiar nu e nimic în neregulă?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s